11 decembrie 2017

Peste fix 100 de ani „vedem” următorul tranzit al lui Venus

Peste fix 100 de ani va avea loc următorul tranzit al planetei Venus peste discul solar. Noi am fost norocoși pentru că am avut ocazia să observăm ultimele două tranzituri: cel din 8 iunie 2004 în întregime din România, iar cel din 6 iunie 2012 la final, chiar după răsărit. Tranzitul din 11 decembrie 2117 se va vedea din România doar teoretic, Soare abia începând să răsară în Dobrogea, în timp ce discul planetei Venus va părăsi discul solar. În Constanța Soarele va răsări la ora 7:29, iar ultimul contact al tranzitului se produce la ora 7:38. Următorul tranzit, cel din 8 decembrie 2125, se va vedea pentru aprox. 1-1.5 ore înainte de apusul Soarelui. Abia tranzitul din 11 iunie 2247 se va vedea în întregime de pe teritoriul României, maximul acestuia având loc la ora 14:33.


Imaginile de mai sus au fost realizate de Andrei Nica cu ocazia ultimului tranzit al lui Venus care a avut loc pe 6 iunie 2012. Mai multe fotografii și o scurtă poveste găsiți pe profilul lui Andrei: https://goo.gl/cQsJcP

Tranziturile lui Venus sunt evenimente astronomice foarte rare, repetându-se, în general, la fiecare 8, 121.5, 8 și 105.5 ani. Aproape întotdeauna, tranziturile planetei Venus se produc în perechi, separate de 8 ani. Cele mai apropiate excepții (tranzituri singulare) sunt tranziturile din 1396 și 3089. Tranziturile lui Venus sunt grupate în serii de tranzituri (asemănătoare seriilor Saros ale eclipselor de Soare și de Lună). O astfel de serie conține un număr de 20 de tranzituri și durează aproximativ 5.000 de ani. Între doua tranzituri ale aceeași serii trec exact 243 de ani. Tranzitul lui Venus din 6 iunie 2012 face parte din seria nr. 5.

Istoricul tranziturilor lui Venus este unul foarte interesant. Johannes Kepler a fost primul astronom care, în anul 1627, a prezis tranzituri ale lui Venus în anii 1631, 1761 și un "tranzit ratat" în 1639. Predicția pentru 1631 nu a fost foarte precisă, iar tranzitul nu a fost observat, nefiind vizibil din Europa. Prima observatie stiintifica a unui tranzit a avut loc pe 4 decembrie 1639, când astronomul englez Jeremiah Horrocks a refăcut calculele lui Kepler (decedat în 1630) și a prezis începutul tranzitului la ora 15.00. Cu puțin noroc, la ora 15.15 a observat tranzitul printr-o pânză de nori. În urma tranzitului astronomul a estimat distanța până la Soare (unitatea astronomică): 95.6 milioane km. Cu ocazia tranzitului din 1761 s-au organizat expediții observaționale în diferite zone ale lumii pentru observarea fenomenului și pentru determinarea cu precizie a distanței Pământ-Soare. Astronomul rus Mikhail Lomonosov a dedus existența atmosferei planetei Venus în urma observării tranzitului. Tranzitul din 1769 a fost observat de către astronomi din Canada, California, Norvegia, Tahiti, Rusia. Cu ajutorul datelor observaționale obținute cu ocazia acestor două tranzite, s-a calculat unitatea astronomică (semiaxa mare a orbitei terestre) ca fiind 153 milioane km.


Tranziturile din 1874 și 1882 au fost observate de mulți astronomi ai vremii, valoarea calculată a unității astronomice apropiindu-se de realitate - 149 milioane km.

Următoarele tranzituri ale planetei Venus peste discul solar din mileniu 3 vor avea loc în anii 2117, 2125, 2247, 2255, 2360, 2368, 2490, 2498, 2603, 2611, 2733, 2741, 2846, 2854, 2976 și 2984. Tranziturile din mileniul 2 produse înainte de inventarea telescopului (anul 1611) au avut loc în anii 1032, 1040, 1153, 1275, 1283, 1396, 1518 și 1526.

De-a lungul timpul au loc anumite tranzituri mai deosebite. Astfel se pot produce tranzituri la limita (graze-uri) atunci când planeta Venus trece la marginea discului solar. În acest caz sunt zone din care se vede un tranzit complet, cu toate cele 4 contacte și zone de unde se vede doar un tranzit parțial (contactele I și IV). Ultimul tranzit de acest tip a avut loc în anul 1631, iar următorul se va produce abia în anul 2611. Un alt tip de tranzit este cel parțial, vizibil doar în anumite zone, în rest fenomenul nefiind vizibil deloc. Ultimul tranzit parțial s-a produs în anul 541 î.Hr., următorul având loc în anul 2854.

Situații cu totul speciale sunt tranziturile simultane - planetele Mercur și Venus tranzitează la un moment dat discul solar și tranziturile în timpul unei eclipse de Soare. Aceste evenimente au loc extrem de rar: tranzituri simultane - anii 373.173 î.Hr., 69.163 și 224.508, tranzituri ale lui Venus și eclipse de Soare - 15.607 î.Hr. și 15.232.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu